Foarte simplu. Pentru ca ea nu exista!!! Prostia este ceea ce, uneori, noi atribuim altora. Expresiile uzual folosite gen: „Mai, da’ prost esti!” sau „Doamne cat de prost poate sa fie!” ne sunt utile doar pentru a ne descarca emotional in urma unui eveniment generat sau derulat de „prost” si care ne aduce atingere prin rezultat, noua sau celor din jurul nostru. Altfel insa, aceste doua expresii si altele asemenea au doua mari lipsuri:

1.Nu intelge nimic pentru ca orice ar fi facut in momentul actiunii, pentru el, lucrurile aveau un sens, o logica. Si daca exista logica atunci nu poate fi vorba de prostie. Si daca totusi rezultatul demonstreaza non-sensul actiunii, „prostul” se va refugia in bunele intentii pe care le-a avut. Daca el a fost bine intentionat, atunci voi de ce va luati de el? Si aici aveti o problema. „Prostul” intotdeauna este bine intentionat. Pentru ca daca intentia nu e buna, atunci nu e vorba de prostie ci de alte lucruri: rea vointa, razbunare etc. Adica stie exact ce face. Si totusi  înţelege ceva din mesajul tau: el a vrut sa faca bine si tu te iei de el ….pam, pam!

2. Daca il faci „prost” pe de o parte nu dezvolti nici o solutie pentru problema aparuta, ba mai rau, el intelegand ca te iei de el, nu faci altceva decat sa ti-l pui in cap. Deci dupa ce ca exista o problema generata de el, facandu-l „prost” il transformi si pe el intr-o problema care se adauga la problema initiala. Oare cata inteligenta o fi in aceasta abordare?

Pentru „prost” prostia nu exista pentru ca el niciodata nu se considera asa. Iar pentru noi ceilalti – pentru ca evident, noi niciodata nu suntem prosti – prostia altora este un lucru periculos. Fiind o chestiune de apreciere s-ar putea ca timpul sa dovedeasca validitatea sau beneficitatea actiunii „prostului”. Desi la o prima analiza nu parea sa aibă vreuna. Inseamna ca noi ne-am pripit cu judecata. Si daca intre timp am apucat sa ne facem publica parerea, ea se va intoarce impotriva noastra si s-ar putea sa-i luam locul celui incriminat. Adica am cam facut pe „desteptii”. Merita sa ne asumam riscul?

Si atunci ce este de facut? In primul rand sa consideram ca in mod real nu exista prostie. Nu ne ajuta la nimic sa o luam in considerare. In al doilea rand sa verificam buna intentie a celui in cauza. Daca ea exista, este singurul lucru care ne va ajuta pe viitor in legatura cu acea persoana. Va trebui sa o conservam si sa o dezvoltam. Iar in al treilea rand va trebui sa facem efortul de a intelege logica acelei persoane. Daca i-o vom intelege acesta va fi primul pas in gasirea unei viitoare solutii.

Chiar daca acum „laptele s-a varsat”, cel putin avem o sansa data viitoare.

In loc sa ne luam de „prost”, sa-l acuzam si sa-l umilim mai bine sa-l ajutam, sa-l sustinem si sa-l educam. Si poate nu o sa va vina sa credeti dar daca facem asa, este mult mai bine pentru noi decat pentru el. Merita o incercare!

Radu Ionescu

Consultant negociator