In privinta functionarilor publici (si a tuturor angajatilor de la Stat, de fapt), avem de ales doar intre doua variante, una mai proasta decat cealalta: numirea lor pe criterii politice, adica de catre politicieni, sau inamovibilitatea lor. Daca s-ar face un sondaj, sunt sigur ca aproape toata lumea ar raspunde, fara niciun dubiu, ca prima optiune e proasta, iar – pe cale de consecinta – alternativa ei e buna. Insa aceasta ar fi mai degraba o reactie instinctiva violenta la auzul cuvantului “politician” (de genul “tot ce vine din sfera politicului e suspect si prost!”) decat concluzia unei analize cat de cat obiective. Nu cred ca trebuie sa cauti prea mult ca sa vezi ca eternizarea pe pozitii a functionarilor publici poate naste monstri mult mai grasi si mai sluti decat numirea lor politica.

Toti – functionari, sindicalisti si politicieni deopotriva – striga in gura mare ca angjarea (si, implicit, mentinerea pe posturi) trebuie facuta “dupa criterii strict profesionale”. Daca ii intrebi ce e aia, foarte putini ar fi in stare sa spuna altceva decat prostioara cu “bunul gospodar”.

Sigur, ar fi tare bine sa ajunga firmele private sa invidieze Statul pentru calitatea angajatilor sai si sa se dea peste cap ca sa-i atraga. Ca sa se ajunga la aceasta situatie ideala trebuie indeplinite, insa, cateva conditii minimale si esentiale:

Articolul complet: www.georgebutunoiu.ro