In momentul acesta, piata romaneasca a locurilor de munca este din perspectiva mea, in cea mai rea pozitie din ultimul deceniu. Exista putine locuri de munca, multi someri, multe taieri de salarii, multi angajati munciti peste program si multe falimente.

Ceea ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca aceasta stare se auto-intretine. Pentru ca oamenii care au sansa sa accelereze iesirea din criza sunt in primul rand profesionistii capabili sa fie productivi si sa faca lucrurile sa se intample. Ori exact aceste persoane, intr-o stare de panica, aleg sa fuga de responsabilitatea lor.

Oameni care abandoneaza. De la tinerii care refuza sa isi caute un job pe motiv ca e griza si nu-i angajeaza nimeni, la angajatii care lucreaza ineficient si nu au o preocupare reala pentru performanta, la oamenii de afaceri care refuza sa iasa din vechile lor paradigme si sa faca ceva diferit, toate aceste persoane intretin singure situatia dificila si frustranta in care se afla.

Tendinta mea este sa vad o criza ca o provocare, care arata ce poate fiecare, care ii departajeaza pe cei puternici de cei slabi. Daca ar fi ca prin prisma crizei sa dau in acest moment un verdict la nivel national, as spune ca noi romanii suntem un popor de oameni slabi. De oameni care au abandonat lupta sau nici macar nu au inceput-o in mod real, preferand sa astepte, sa se ingrijoreze din reflex in mod inutil, si sa acuze clasa politica, managementul, societatea ca si cand acestea ar fi singurele cu adevarat responsabile pentru calitatea vietii lor.

Iar ceea ce reflecta acest fapt este o problema pe care consultanti in resurse umane si manageri de top il reclama de ani buni: o problema de atitudine la nivelul societatii romanesti. Marea majoritatea a romanilor au de fapt 3 probleme mari de atitudine:

Articolul complet : Eduard Ezeanu