In general se fura peste tot unde riscul de a fi prins si pedepsit e redus. E vorba de “pedeapsa” in sens larg, adica orice situatie in care ai ceva de pierdut: atat pedepsele clasice pentru furt (inchisoare, amenda etc.) cat si cele indirecte, de tip “punitate sociala”, care functioneaza mult mai eficient in tarile civilizate: marginalizare sociala, blocarea cailor de avansare profesionala si sociala, oprobriu public etc. In majoritatea cazurilor, oamenii nu fura nu din cine stie ce convingeri si principii internalizate, ci doar de teama consecintelor.

In firmele multinationale, riscul de a pati ceva semnificativ daca esti prins furand (si aici vorbesc de sume mari, nu de fleacuri) e aproape zero. In cel mai rau caz esti dat afara din firma, foarte discret si poate si cu niste salarii compensatorii. Regula “de baza” in astfel de situatii e sa nu se afle pe piata si in presa, indiferent cat de mare ar fi paguba (sau, mai bine zis, cu cat e mai mare, cu atat risti mai putin). De multe ori, cand pagubele nu sunt mari, aceste furturi sunt tolerate mult timp dupa ce sunt descoperite, dintr-un calcul simplu si cinic: “ce am avea de pierdut si ce de castigat in fiecare varianta”, adica implicatiile si costurile totale ale unor actiuni directe asupra hotului (costul inlocuirii, imagine etc.) vs valoarea pagubei. Unele firme chiar introduc furturile in bugete si fac calcule sofisticate cu sumele pana la care e mai rentabil sa te faci ca nu observi decat sa pui in miscare cine stie ce resurse. Nu in ultimul rand, sefii directi au cel mai mare interes sa musamalizeze totul, ca sa nu li se reproseze ca nu au stiut sa protejeze eficient interesele firmei.

De departe, cel mai mult se fura la achizitiile de servicii si produse: cumperi la un pret mai mare si furnizorul iti da o parte din bani in contul personal, faci o lucrare de constructii si iti renoveaza si tie casa pe gratis (sau, mai bine zis, platit de firma) etc. etc. etc. etc. Lista e fara sfarsit si imaginatia hotilor la fel. Mai rar si mai greu e ca angajatii sa fure direct din produsele sau banii firmei, insa se intampla si asta foarte des la modul indirect: folosirea abuziva a bunurilor si resurselor firmei in interes personal e ceva cvasi-generalizat, la fel ca si umflarea deconturilor cu cheltuieli fictive sau la preturi nereale.

Articolul complet: Blogul lui George Butunoiu.  Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri