Am primit ieri un CV de 7 pagini al cuiva din Politie. Din cele 7, 6 erau numai cu cursuri, traininguri, diplome, certificari, culese de prin toate colturile pamantului. Si nu e singurul, mai toate cele ale oamenilor de la Stat sunt la fel, chiar daca nu in aceleasi proportii. Mai ales ale celor din administratie, fie ei din cea centrala din Bucuresti, sau de pe aiurea. Si cred ca niciunul dintre aceste cursuri nu a fost platit din buzunarul bugetarului, si nici deplasarile din tara in tara, de cateva ori pe an. Si mai sunt convins ca nu le-a facut in timpul vacantei sau in vreun concediu fara plata.

Matusa unui angajat de-al meu, filoloaga, traieste de 20 de ani numai din burse de studii si de cercetare. Fara nicio intrerupere. Prietenul meu, doctorul, i-a convins intotdeauna pe cei de la spital ca cele mai importante evenimente legate de stiinta medicala sunt intotdeauna in celalalt capat al pamantului: China, Japonia, Indonezia, Argentina, Brazilia. A reusit sa-si ia si nevasta de fiecare data. Pe banii spitalului ei, evident. Numarandu-le odata zilele in care au mai dat pe la spital, au iesit mai putine decat “celelalte”. Colegul meu de facultate, cercetator, trebuie sa fi depasit demult perfectiunea, de vreme ce de 20 de ani incoace o tine, aproape fara pauza, tot intr-un “ciclu de perfectionare” cum frumos se spune acolo la ei, la Stat.

In ministere, unde banii sunt la prima mana, “perfectiunea” e si mai mare. Poti sa faci sa apara o oportunitate de “perfectionare” exact in ziua si in locul pe care ti le alegi cu agenda si cu atlasul in fata. Am citit uluit ca Ministerul Sanatatii a inceput un program de anvergura prin care sa perfectioneze asistentele in folosirea calculatorului cu niste cursuri intinse pe vreo 3 luni si o investitie de 2,500 de lei de persoana. Imi inchipui ca timpul lipsa din spital nu intra tot in banii acestia. Daca as fi ministrul sanatatii, le-as cumpara asistentelor cate 3 carti de 10 lei bucata si le-as spune ca in 5 zile sa invete tot ce scrie acolo. Rezultatul ar fi acelasi, si ar ramane fetele si cu cartile, sa si le puna in biblioteca.

Noroc ca guvernul acesta nu reuseste sa acceseze decat o parte infima din miliardele pe care UE le are de aruncat pe fereastra pentru “perfectionarea” angajatilor. Altfel, nu ar mai lucra nimeni de la Stat in Romania, ar tine-o intr-un training perpetuu

Blogul lui George Butunoiu.  Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri