Ultimii doi ani au reprezentat o perioada delicata pentru majoritatea companiilor active pe piata si a relevat faptul ca in pofida cresterii economice premergatoare crizei, mediul de afaceri romanesc nu este inca unul matur si sustenabil in ansamblul sau, capabil sa se adapteze rapid unor circumstante nefavorabile, multe dintre firme intampinand dificultati reale privind construirea de strategii realiste, coerente si adecvate, inclusiv in raport cu capitalul uman.

Deoarece ajustarile conjuncturale intreprinse la nivel intern afecteaza intr-o maniera directa membrii organizatiei, adaptarea politicilor de resurse umane se poate dovedi usor in detrimentul acestora, deteminand demotivare, stress si implicit scaderea productivitatii acestora.

Printre actiunile manageriale care pot genera efecte negative asupra capitalului uman si de care este util sa tinem cont, amintim:

- Evaluarea performantelor individuale care se realizeaza intr-o maniera lipsita de obiectivitate, avand la baza criterii pur apeciative si cu rezultate preferentiale pentru unii dintre angajati, mai ales daca se realizeaza exclusiv de sus in jos;

- O politica de promovare in cariera putin transparenta, care nu are la baza criterii de performanta comunicate in prealabil tuturor angajatilor, poate genera foarte multa frustrare la nivelul angajatilor;

- Acordarea de prime si beneficii angajatilor pe alte criterii decat profesionale ii pot priva de recompense pe cei performanti si ii pot favoriza pe ceilalti, care poate nu fac dovada unui nivel similar de performanta;

- Masurile de restructurare a posturilor si reorganizare a departamentelor, care se iau fara a avea la baza o analiza cost-beneficiu si care selecteaza in mod aleator angajatii ce urmeaza a fi retrogradati sau disponibilizati, fara a tine cont de rezultatele anterioare si potentialul actual;

- Reorganizarea activitatii si supraincarcarea cu sarcini a colegilor care raman in organizatie, fara a tine cont de impactul puternic asupra sanatatii psihice si fizice pe termen mediu si lung;

- Inducerea ideii de necesitate privind efectuarea de ore suplimentare in schimbul pastrarii jobului, fara a constienta expunerea la epuizare fizica a angajatilor;

- Lipsa de transparenta si comunicare la nivel managerial poate determina instabilitate si scaderea increderii la nivelul angajatilor, deoarece acestia nu cunosc obiectivele si strategiile companiei pe termen scurt, mediu si lung;

- Un stil de management neparticipativ care nu ofera posibilitatea angajatilor de a-si exprima opiniile si de a veni cu solutii care s-ar putea dovedi utile in anumite circumstante, accentuand sentimentul de demotivare a acestora.

Acestea reprezinta doar cateva dintre actiunile care ar trebui analizate foarte atent inainte de a fi initiate de catre management, cu precadere intr-un mediu incert de business dominat de tendinta de a lua decizii intr-o maniera alerta, fara a pune pe tapet consecintele aplicarii acestora la nivelul organizatiei.