Nu este o noutate: odata cu instaurarea crizei HR-ul autohton se resimte serios. Nu doar ca industrie, unde sigur in curand vor ramane doar cei mai mari (care nu sunt neaparat si cei mai buni) ci si ca functiune existenta in cadrul companiilor.

Zilele trecute am participat la o intrunire cu specialisti din domeniu. Si am realizat care sunt cauzele agoniei:

1. In HR nu (prea) exista lideri. Se acuza lipsa de leadership la nivelele superioare, se citeste mult despre subiect, se dezbate acerb. Fara a privi insa in propria ograda, care-i vaduvita tocmai de ceea ce blamam ca le lipseste altora.

2. HR-ul n-a depasit epoca povestilor. Apelam la metafore, istorisim si, mai mult, suntem cuprinsi de importanta propriilor constructii epice. Din pacate povestile aduc bani doar editurilor. Si tot din pacate, cei mai multi manageri nu mai au timp de povesti.

3. HR-ul nu a depasit in Romania stadiul pueril de informare. Nimeni nu invoca cercetari, analize, studii de caz. Doar carti, citate frumoase, autori si experiente particulare/ personale. Managerii vor acum confirmari stiintifice, vor concluzii ce pot fi generalizate. Accesul la reusurse de larg consum este facil, deja din fata calculatorului pot vedea numeroase librarii, biblioteci, carti online, studii. Daca mi-am miscat corpul spre o conferinta ma astept sa primesc ceva mai mult decat ceea ce am zi de zi, asa cum, daca un client ma invita la el se asteapta sa primeasca mai mult decat citate din Welch.

4. HR-ul n-a inteles ca trebuie sa dea tonul, sa fie un exemplu. Vorbim despre managementul talentelor? Spune-mi cum ai facut asta in departamentul tau, ce rezultate ti-a adus si cu siguranta voi incerca si eu in al meu. Nu-mi spune ce scrie in carti! Arata-mi, demonstreaza-mi ca asta este calea dreapta si o voi urma.

5. HR-ul cauta permanent scuze. Nu este lasat, nu este inteles, nu este ridicat, nu are bani, nu are oameni, nu are timp, nu are recunoastere. Are o soarta cruda! Uita ca are mana libera cum altii nici nu viseaza, dar pe care refuza sa o foloseasca.

6. Totodata, HR-ul nu este niciodata de vina. O parte din prezentarile vazute la evenimentul despre care aminteam nu au avut cap, coada, scop, coerenta, logica, esenta. Asta nu i-a impiedicat insa pe cei care le-au sustinut sa traga ascultatorii de urechi pentru lipsa lor de reactie. Cred ca nu au realizat ca reactiile ar fi putut fi non-verbale!

7. HR-ul nu a invatat sa ofere fara a cere ceva in schimb. Este poate legata de lipsa leadership-ului, dar parcimonia cu care oamenii din HR ofera informatii relevante este crunta.

8. Daca tot nu da, atunci HR-ul nici nu cere. Nu am avut sansa sa lucrez intr-o multinationala, insa daca as fi avut, sigur as fi cerut colegilor din alte tari tot felul de informatii privitoare la diferentele culturale si modul in care influenteaza performanta. La experientele lor anterioare, la specificul si rezultatele programelor derulate de ei.

Am vazut prezentari ale unor specialisti care reprezinta companii cu prezenta geografica generoasa. Tot despre Romanica noastra si despre lipsa de intelegere/ suport/ etc ne spun! Fratilor, depasiti socul si intelegeti ca este o lume mare afara. Pe care sunteti norocosi sa o puteti accesa!

9. HR-ul nu gandeste in termeni de actiune – rezultat – cost. Altfel as fi vazut mai mult pragmatism pe la evenimentele de profil, ceea ce nu se intampla.

Articol complet pe Itex.ro