In orice firma sau institutie, fie ea din Romania sau de aiurea, sunt cativa oameni constiinciosi si onesti prin natura lor, care ar munci la fel in orice conditii. Ceilalti muncesc mai mult si mai bine doar de frica. Cum slabeste supravegherea, cum se duce si productivitatea pe apa sambetei, si asta instantaneu. Sigur, in discursurile publice ale managerilor, de orice fel ar fi ei, se vorbeste numai despre motivare, niciodata despre frica. Insa a scoate in fata stimulentele, sau, dimpotriva, teama de a le pierde, de a nu mai primi recompense, mariri de salariu, avansari in cariera etc., inseamna a vorbi despre acelasi lucru, in fond. Nu pot exista recompense fara frica asociata de a nu le (mai) primi. Si in tarile civilizate aceste mecanisme functioneaza la fel, desi mai subtil si de multe ori cu bataie indirecta: punitate sociala difuza, limitarea accesului la oportunitati, marginalizare sociala si profesionala etc. De aceea, autoreglementarea e o utopie frumoasa pentru Romania in acest moment, si va fi inca multa vreme de acum inainte. Fara un mecanism de dublu sau chiar triplu control, nimic nu poate functiona fara suspiciune in Romania in acest moment; nici macar la Biserica sau la Academia Romana, adica acolo unde ar trebui sa fie efluvii de moralitate. Unde au dus autonomia locala, descentralizarea, achizitiile publice lasate la mana fiecarei institutii (a managerilor, mai bine spus), autonomia universitara? Dar toate categoriile profesionale care functioneaza in regim de autoreglementare: magistratii, avocatii, notarii, farmacistii si multi altii? Cate dintre aceste Consilii Superioare, Asociatii, Comisii, Autoritati sau ce mai sunt ele, nu au ajuns sau nu sunt pe cale de deveni adevarate sindicate mafiote? Fara o Justitie credibila si fara un sistem eficient de punitate sociala, nu poti lasa pe nimeni sa-si stabileasca singur regulile jocului si sa-si acorde siesi salarii, sporuri, beneficii, bonusuri si privilegii. Poate ca dupa vreo cinci ani de functionare ireprosabila si irevocabila a Justitiei se poate gandi cineva sa inceapa o introducere progresiva, treptata si foarte lenta, a autonomiei, autoguvernarii si autoreglementarii in Romania. Daca vor avea posibilitatea sa munceasca mai putin si sa primeasca mai mult decat li se cuvine, sa foloseasca resursele institutiei in interes personal sau chiar sa fure, cei mai multi angajati o vor face, daca nu le e frica de urmari. Cei cinstiti vor fi extrem de frustrati si de suparati si le va scadea productivitatea de inima rea, in consecinta. Insa supararea lor se va indrepta mult mai mult catre institutile sau catre sistemul social care permit asa ceva, decat catre profitori, impostori si hoti. Studiile au aratat clar ca injustitia e mult mai greu de suportat decat greutatile, de orice fel ar fi ele, dar asta numai daca aceste greutati sunt distribuite uniform si suportate echitabil de catre toti membrii grupului sau societatii. Cu alte cuvinte, contrar aparentelor si chiar daca nu recunosc in public (sau chiar daca nu isi dau seama si au asta doar in subconstient), oamenii prefera o frica echitabila si cu reguli clare absentei totale a pedepsei.

Blogul lui George Butunoiu... Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri