Intrebari pt GB:

   1. Ce modificari sunt necesare in legislatia muncii in aceasta perioada, pentru a stimula mediul de afaceri si cresterea economica?
   2. Cum vi se par propunerile avansate guvernului de ITM-uri, pentru modificarea legislatiei muncii? Acestea ar fi, pe scurt:
         1. Amenzi mai mari pentru neplata salariilor si a concediilor
         2. Amenzi pentru somaj tehnic „fictiv” – angajatori care intocmesc documentele pentru somaj tehnic, perioada pentru care platesc 75% din salariu, dar isi cheama salariatii la serviciu, iar acestia muncesc program normal;
         3. Spor de 50% pentru lucrul in weekend
         4. Repaus saptamanal sa fie de 48 de ore, dar nu neaparat doua zile consecutive.
         5. Extinderea situatiilor in care se pot incheia contracte cu durata determinata (acestea sa nu mai fie o exceptie de la cele cu durata nedeterminata, iar situatiile in care se pot incheia astfel de contracte sa fie mai frecvente)
         6. Ce efect ar avea flexibilizarea legislatiei (de exemplu, prin concedierea mai facila) asupra ratei somajului de pe piata? In ce fel ar fi influentata dinamica actuala a angajarilor?

Raspuns GB

As vrea, mai intai, sa definesc un mic cadru general, vazut atat din perspectiva angajatilor, cat si din cea a angajatorilor:

   1. Preferintele pe “principii” ale angajatilor pot fi sintetizate in doua mari “curente”:

-          varianta de Stanga (sociala/ socialista), in care securitatea e mai importanta decat castigul. Angajatii prefera stabilitatea si predictibilitatea unor castiguri mai mari, insa si cu riscurile inerente asociate. Se asteapta ca Statul sa reglementeze cat mai mult si cat mai detaliat in materie de raporturi de munca la nivel social (de grup, cat mai mare, la nivel de societate daca se poate), chiar cu restrangerea unor drepturi individuale (inclusiv constitutionale). Acestia vor ca legislatia si contratele colective/ cadru sa fie mai puternice decat contractele individuale.

-          alternativa ei, ce Dreapta (liberala), in care angajatii prefera sa castige mai mult, cu asumarea unor riscuri suplimentare legate de securitatea joburilor. In materi de reglementare, sunt preferate raporturile individuale, bilaterale, reglementarea intre parti, prin care angajatul si angajatorul decid ce si cum e mai bine pentru ei, si nu Statul. Acestia prefara ca intelegerile dintre parti sa aiba intaietate fata de legislatia-cadru.

Evident, foarte putini dintre cei vizati direct isi dau seama ca aceste doua orientari sunt dihotomice si ca, inevitabil, vor fi nevoiti intotdeauna sa faca o alegere.

   1. Din punctul de vedere al angajatorilor, lucrurile sunt simple si evidente:

-          Majoritatea oamenilor mentin un ritm constant de munca si de productivitate doar in prezenta constrangerilor (fie ca numesti asta « frica », fie ca o numesti « motivare », cu frica subsidiara de a pierde stimulentele si oportunitatile, de marginalizare etc.). Cum slabeste supravegherea, cum se duce si productivitatea pe apa sambetei, instantaneu. Daca vor avea posibilitatea sa munceasca mai putin si sa primeasca mai mult decat li se cuvine, sa foloseasca resursele organizatiei in interes personal sau chiar sa fure, cei mai multi angajati o vor face, daca nu le e frica de consecinte. Cei cinstiti vor fi extrem de frustrati si de suparati si le va scadea productivitatea de inima rea. Din acest punct de vedere, unul dintre cele mai puternice instrumente motivationale pe care o organizatie le are la indemana e frica angajatilor de a pierde locul de munca, mai ales daca e bine platit si cu multe alte avantaje sociale asociate.

-          Productivitatea e cu atat mai mare cu cat firma are mai mult posibilitatea sa-si reglementeze raporturile de munca separat, cu fiecare angajat in parte, individual, inclusiv conditiile in care e demis, sanctionat, recompensat etc.

Sigur, sunt multe probleme de fond, la nivel de principii, de Drept Constitutional, la care raspunsurile nu sunt deloc evidente. De pilda, « Pana unde poate merge Statul ca sa-mi faca un « bine » chiar impotriva vointei mele? » Sa spunem ca vreau sa-mi iau o casa si ca, pentru asta, vreau ca timp de un an de zile sa muncesc la actualul angajator cate 10 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, pentru a castiga mai mult. Poate Statul sa-mi interzica sa fac asta (asa cum se intampla in prezent), sau ba?

Toate acestea functioneaza bine, evident, numai in cazul in care si Justitia functioneaza bine in tara respectiva si fiecare parte care interactioneaza cu ceilalti sub guvernarea unui contract poate merge cu incredere la Justitie in cazul in care considera ca intelegerea a fost incalcata. Daca nu, tot ce am scris mai sus nu mai are vreun sens.

Conform argumentatiei de mai sus, pozitia mea e urmatoarea (raspunsurile la intrebari):

Continuarea: Blogul lui George Butunoiu Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri