Nu, titlul nu-mi apartine, este doar traducerea lucrarii sociologului Mark Granovetter, realizata inca din anii 70, in care a analizat care a fost sursa ofertelor de job pentru cei care au participat in aceasta cercetare. Concluzia surprinzatoare a fost ca ele nu vin de la cercul apropiat de cunostinte, ci de la cei cu care ne vedem mai rar, dar cu care suntem in legatura, “the weak ties”.

Si asta poate oferi celor care cautau o explicatie stiintifica, argumentul ideal pentru a intege utilitatea crearii unei retele de contacte, mai ales in cautarea unui job, dar nu numai. Intrebarea care vine natural este, de ce oare. Raspunsul cel mai la indemana este faptul ca se invart in cercuri si intre idei cu care noi nu avem de-a face in mod regulat. Pur si simplu au o expunere la informatii diferite de ale noastre, ceea ce creste probabilitatea ca oportunitatile de care ei stiu sa nu ne fie cunoscute. In plus, asa cum noi incercam sa construim relatii incepind prin a oferi, acelasi lucru il pot face si ei.

Buuun, sa spunem ca ne-am convins. Si totusi de unde incepem. Saptamanile trecute discutam cu o prietena, care face consultanta de management, despre o diagrama care te ajuta sa pui aceste contacte in locul potrivit, in functie de frecventa interactiunii cu ele, in asa fel incat sa poti identifica in reteaua ta de contacte acele “weak ties”.

Inceputul majoritatii discutiilor de consiliere in cariera pe care le am se invarte in jurul retelei de contacte. Spre surprinderea mea, de multe ori, zona in care stam cel mai prost, nu sunt competentele profesionale, sau atitudinea, ci modul in care stim sa intretinem relatiile cu cei din jur  si ne dezvoltam reteaua de contacte.

De cele mai multe ori, prima discutie este legata de profilul de pe LinkedIn, care dupa parerea mea, ca utilizator frecvent, este una dintre retelele profesionale cele mai utile si inca o resursa insuficient folosita. Primul pas este prezenta acolo, al doilea este largirea retelei si stabilirea legaturii cu cei care formeaza reteaua noastra de contacte.

Al doilea pas important si discutia cea mai larga de obicei este: cine sunt contactele mele, cine formeaza reteaua mea de contacte. Iar aici cateva dintre raspunsuri ar fi: actualii si fostii colegi de la birou, colegii din locurile de munca anterioare, fostii colegi de la diverse scoli sau cursuri absolvite (fie ca e vorba despre un MBA sau cursuri scurte de 2-3 zile), persoanele cu care m-am intalnit in mediul de business (evenimente, colaborari profesionale), prietenii.

Vom vorbi la un moment dat si despre diagrama, dar inaintea acesteia cred ca este esentiala construirea retelei de contacte. Un alt obicei care pe mine m-a ajutat pina acum si pe care il pastrez, este ca dupa fiecare eveniment la care particip, fiecare carte de vizita pe care o primesc, sa ajung in fata unui PC si sa ma conectez cu persoanele respective pe LinkedIn.

La ce imi foloseste asta? La foarte multe: in momentul in care am o intalnire cu cineva pe care nu il cunosc inca sunt mari sansele sa ii gasesc profilul in aceasta retea si sa imi fac o idee despre experienta persoanei, daca imi doresc sa ajung la cineva, fac aceeasi cautare si de cele mai multe ori persoana se afla deja in reteaua de contacte a unei persoane cu care sunt deja in legatura, chiar daca persoana pe care o caut este peste ocean sau in chiar pe continent dar mai departe putin, il pot gasi la distanta unui email:-), pot vedea ofertele de joburi postate de cei din reteaua mea de contacte, prietenii sau cunostintele mele imi pot transmite joburile prezente in retea care mi s-ar putea potrivi.

Daca nu v-am convins inca “take a leap of faith” si incercati totusi sa vedeti singuri cate din solutiile de mai sus functioneaza pentru voi.

Sursa: CareerAdvisor.ro