Discriminarea pe piata muncii din Romania este inca o realitate, fie ca vorbim despre practici voluntare si  constiente, fie ca e vorba de incidente alimentate de un mediu profesional inca imatur din acest punct de vedere. Desi sunt la moda discutiile privind anumite tipuri de discriminare, cateva categorii de subiecte au fost lasate aproape uitate, unul din acestea fiind integrarea persoanelor cu dizabilitati in mediu organizational.

Ultimele studii care fac referire la incidenta persoanelor cu handicap integrate pe piata muncii releva faptul ca mai putin de 15% dintre aceste persoane detin un loc de munca in Romania, atat in sistemul public cat si privat.
Chiar daca exista prevederi legislative conform carora companiile cu mai mult de 50 angajati sunt obligate prin lege sa angajeze un procent de min. 4% persoane cu dizabilitati, rezultatele introducerii acestora se lasa inca asteptate.

Care sunt potentialele cauze ale neintegrarii acestor persoane pe piata muncii?

- Angajatorii prefera sa aleaga varianta mai simpla si sa plateasca o anumita suma de bani statului in loc sa respecte acel procent obligatoriu corespunzator angajarii persoanelor cu handicap;

- In acelasi timp, multe dintre persoanele cu dizabilitati care beneficiaza de masuri de protectie sociala sub forma diverselor modalitati de retributie din partea Statului, prefera sa opteze pentru mentinerea acestora decat sa-si gaseasca un loc de munca;

- Tendinta firmelor pe piata muncii este de a angaja indivizi competitivi, cu educatie si/sau cat mai multa experienta pe o anumita zona de expertiza, fapt ce le determina sa nu ia in calcul optiunea de a recruta persoane neintegrate pe piata muncii, chiar daca multe dintre acestea pot prezenta potential real de dezvoltare;

- De cealalta parte, o mare parte dintre persoanele cu handicap, nu au beneficiat de egalitatea de sanse a sistemului educational si mai mult decat atat, foarte putine dintre acestea au incercat sa suplineasca aceasta absenta prin studiu individual, in scopul dezvoltarii personale si profesionale;

- Din cauza respingerii acumulate in societate in general, pentru foarte multe dintre persoanele cu dizabilitati, este deosebit de dificil sa depaseasca barierele personale si sa-si pastreze optimismul si perseverenta de a-si gasi un post de munca, acumuland uneori multa aversiune fata de cei din jur;

- Deoarece evalueaza oarecum superficial componenta sociala, unele companii aleg sa respinga din start optiunea de a angaja persoane cu dizabilitati, de teama sa nu degradeze climatul de munca si sa-i incomodeze pe ceilalti angajati. Astfel, pierd din vedere faptul ca ar putea aduce valoare in organizatie daca acorda o sansa unor persoane care pot fi capabile din punct de vedere profesional si care pot da dovada ulterior de multa dedicare si loialitate.

Ce putem face?

Cu ajutorul ONG-urilor care au drept scop insertia persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii, ar fi util ca angajatorii sa manifeste mai multa deschidere si sa constientizeze rolul si contributia pe care ar putea sa o aiba pentru societate in cazul in care acorda sansa unor astfel de persoane de a se integra in mediul organizational.

Acestia pot incepe prin a prezenta intern avantajele angajarii persoanelor cu dizabilitati, astfel incat, treptat, aceasta practica sa poata mai usor deveni parte componenta a politicilor de resurse umane, fara a acumula respingeri in randul angajatilor existenti;

De asemenea, companiile se pot implica in mod voluntar in sustinerea programelor specifice derulate de asociatiile de profil, facand dovada unui nivel ridicat de responsabilitate sociala.

In acelasi timp, in functie de domeniul si departamentele in care doresc sa-si gaseasca un job, persoanele cu dizabilitati ar trebui sa incerce ceva mai multa expunere in mediile in care companiile promoveaza posturile disponibile si sa apeleze cu incredere la serviciile oferite de ONG-urile specializate, pentru a accesa mai usor un loc de munca.