Draga Sanda, 2010 a fost cel mai fluctuant din cei 19 de cand sunt in businessul acesta de executive search, a fost un an al extremelor. Am facut si cele mai mari contracte din istoria firmei, pe de o parte, si au fost si luni cu cele mai mici incasari, tot din istoria firmei. Pe ansamblu, cred ca va fi mai prost decat anul trecut pentru ca banii de la recrutarile cele mai mari pe care le avem acum ne vor intra abia la inceputul anului viitor, in cea mai mare parte. Asadar, va fi al treilea an de scadere consecutiva a businessului: in 2007 am facut 720,000€, in 2008 am scazut la 680,000€, din nou am scazut la 450,000€ in 2009 iar anul asta nu cred ca atingem nici aceasta cifra. Un aspect pozitiv a fost ca nu am scazut tarifele si nici nu am sesizat vreo presiune din partea clientilor in aceasta directie. Alt lucru bun a fost ca am avut mult mai mult timp liber in anumite perioade, am putut sa ma ocup de cateva proiecte mai personale. Dincolo de toate greutatile, “spectacolul” crizei a fost (si este in continuare, va fi inca multa vreme de acum inainte) absolut fascinant – am vazut, am inteles si am invatat mai multe lucruri intr-un timp mai scurt decat aproape tot ce am invatat in foarte multi ani inainte. Vorbesc aici despre oameni, valori, comportamente, atitudini, mentalitati etc. – adica de psihologie, psihologie sociala si sociologie, nu de management si de business, in general. Ca tot am ajuns la subiectul asta, eu nu cred ca am putut sa invat mare lucru din ce s-a intamplat in anii acestia cu criza, ba dimpotriva, mi-am dat seama ca si multe dintre lucrurile care mi se pareau inainte destul de clare nu aveau un fundament foarte serios. Sau, ca sa fiu mai precis, am invatat tot felul de lucruri noi, am “dezvatat” la fel de multe (adica acelea care nu erau chiar cum credeam eu ca sunt), asa ca pe ansambul nu imi dau seama daca dupa criza asta facutul lucrurilor altfel (asta se va intampla, cu siguranta) imi va aduce mai mult sau mai putin succes in business. M-am bucurat cand am vazut ca le merge prost unor impostori (in sensul cel mai larg al termenului), unii care ar fi meritat ceva mult mai rau decat atat, insa m-a intristat foarte tare sa vad ca mult mai multi sufera nu numai fara nicio vina, ci si “suplimentar” si inutil, din cauze care nu au nicio legatura cu criza. Pentru 2011 nu-mi doresc decat sa vad o “redistribuire” mai echitabila a suferintelor…

GB

Blogul lui George Butunoiu.  Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri