Cum e omule bun? Te surprinzi condiționând dragostea ta de ceva? Sau poate te trezești câteodată într-o perspectivă în care dragostea către tine este condiționată?

De ceva vreme bună, mai exact de când am început demersul de coaching, am început să ascult și să aud la un alt nivel. Și tu poți să auzi fără să faci coaching, pentru că poți să te pui în situația de a fi prezent. Atunci când ești prezent trăiești foarte în contact cu sufletul tău.

Când trăim din trecut ne lăsăm duși și conduși de mintea noastră condiționată, de ego. Dacă ne plasăm într-o perspectivă a ego-ului, reacționăm din perspectiva de ego. De obicei reacția sună cam așa: „ba pe a mă-tii” sau poate „tu nu vezi ce mult mă străduiesc eu și tu nu apreciezi de loc”. E o reacție de apărare, de iritare, de victimizare.

Ego-ul e foarte subtil. Se pune pe el în centrul vieții tale. El are nevoie de atenție și dragoste, protecție pentru că îi este o frică îngrozitoare de moarte. Ultima oară când m-a lovit și am conștientizat o perspectivă a ego-ului am auzit o frază – poveste de genul: „dacă mă iubești atunci fii așa sau fă asta sau dă-mi aia…” Îți sună familiar? Un răspuns din perspectivă de ego ar fi fost: „dacă mă iubești tu pe mine, atunci…” sau poate ar fi fost unul pasiv în care cel care primea răspunsul se lăsa „dominat” în relație și ar fi acumulat frustrare.

Un răspuns intuitiv, prezent, dintr-o perspectivă a sufletului ar fi ceva de genul: „dar ce, dragostea ta e condiționată”?

Citește mai departe o poveste legată de 7 distincții dintre ego și suflet și o soluție de răspuns la ego:

Creația prin Ego e diferită de Creația prin suflet.

Imaginează-ți că scriu această poveste ca să „am” un număr mare de cititori, ca să „fac” bani din ea, să fac o sumă x. Poți să observi că aceste scopuri vin din mintea condiționată, cu toate filtrele asociate, de toate întâmplările și modelele din trecut ce au construit prezentul.

Să schimbăm perspectiva. Să spunem că intenția poveștii este să creeze un context în care oamenii să poată alege să trăiască o viață inspirată de divinitate. E în afara filtrelor sau condiționărilor din trecut, în care fiecare om să dăruiască fără un scop anume. Singurul lucru important este că această creație e produsul natural al pasiunii ființei care o transformă în ceva de care ceilalți se bucură și au nevoie în mod natural.

Plată versus Răsplată

Când întreprindem ceva cu obiectivul de a fi plătiți suntem concentrați la ce poate întoarce munca noastră și nu la produsul muncii sau pasiunii noastre. Ne concentrăm la ce putem primi, Avem o agendă personală, adică ne plasăm în perspectivă de ego. Sesizează aici cum ne deplasăm existența către viitor, către momentul în care colectăm.

Când însă ne concentrăm la momentul prezent, ne trăim pasiunea, aici și acum. Producem în mod natural lucruri, întâmplări sau experiențe atât de plăcute în care participanții se transformă în mod natural. Răsplata vine ca o consecință, este un produs al pasiunii noastre.

Dragostea prin ego e diferită de Dragostea prin suflet

Te iubesc pentru că frică de singurătate. Ești doar persoana din viața mea la care am acces și decât să rămân singur mai bine înghit micile mizerii (asta e ego pur). Îți dau asta, pentru că aștept ceva în schimb (atașament). Te cresc și te susțin ca să ai grijă de mine la pensie, când o să fiu slăbit o să am nevoie de tine. Îmi ești subordonat, te îngrijesc cât să poți să-mi faci treaba. Îmi ești angajat, investesc în tine cu condiția să rămâi la mine încă x ani.

Ego, numele meu este condiționare.

Te iubesc necondiționat. Cred în tine și resursele tale, alegerile tale, te accept așa cum ești și deci îți dăruiesc afectiv tot ce am mai bun. Îți ofer atenție, dragoste indiferent de alegerea ta. Tu ești cel care ești responsabil de alegerile din viața ta. Între timp sunt lângă tine, așa cum ești, cum acționezi, indiferent de statutul tău.

Suflet, numele meu este egalitate, modestie, smerenie.

Singular versus Relație

Când vorbim despre noi, vorbim despre relație. Când îți spun povestea mea, aștept un semn de la tine. Eu vreau să te schimb. Am nevoie de control. Ego-ul meu a spus ceva de genul: „lasă că o fac eu singur, de ce să pierzi și tu timp” (altă perspectivă ego).

Și sufletul ei a spus: „vrei să facem chestiunea asta împreună?”. Vrei să fim în relația asta împreună? Dacă suntem împreună, nici nu mai contează dacă avem bani, dacă ninge sau plouă, dacă avem necazuri sau belele pentru că le împărțim în relația noastră.

Rezultat versus Potențial

Atunci când urmărim un rezultat foarte clar, ne limităm foarte mult opțiunile. Rezultatul este un atribut al ego-ului. Vreau o casă, o bluză maro, un număr mare de cititori, un trafic x, cel mai bun site de dezvoltare personală, vreau să fiu numărul 1 în top. Cum îți sună obiectivele astea?

Atunci când urmărim potențialul pe care-l generează intenția noastră, lucrurile se schimbă fundamental. Există potențialul ca această acțiune, proiect, „obiectiv”, relație să creeze un context în care lumea își trăiește vocația, dăruiește, iubește, este pasionată, creează și este în flux. Potențialul este împlinire și expresie de viață pentru suflet.

Atașament versus Intenție

Ai pățit vreodată să fii în situația să-ți dorești ceva foarte mult? Ceva care să nu mai apară: contracte semnate, iubite sau iubiți, relații care să funcționeze, obiecte care să nu poate fi achiziționate sau vândute, servicii furnizate, obiective atinse. Ego Om bun, ego. Rezistență la fiecare pas pe care-l faci.

Intenția este o cerere în care te concentrezi pe cine este sufletul tău care parcurge această călătorie și pe potențialul de transformare, din spatele gestului tău. Odată aruncată către Univers, sufletul tău renunță la rezultat. Tocmai asta te face atractiv și de aceea se poate întâmpla ceva pe care ești pregătit să-l primești. Hey Sexy! :)

Destinație versus Călătorie

Când ego-ul nostru vrea să ajungă la obiectiv, se proiectează în viitor. Nu mai vede nimic în prezent, în relație, primește rezistență de la mediu, e conectat și atașat la obiectiv. Atractiv este antonimul ego-ului atașat. În fiecare clipă te îndepărtezi mai tare de obiectiv. Dacă l-ai atins, treci repede la alt obiectiv. Ai avut vreodată senzația că nu ești suficient de bun? Mare suferință. Mare presiune.

Suflețelul, e fascinat de a experimenta, de a trăi, de a fi, aici și acum. El este în plină călătorie, se bucură de fiecare pas. Și tu îți lași sufletul să vorbească, să-și trăiască pasiunea, vocația, dragostea. Paradoxal ajungi la destinație doar pentru că ai avut o intenție clară bazată pe potențial de care te-ai detașat încă de la aruncarea ai în univers. Ești în plin flux, în plin contact cu viața, prezent în relația ta cu tine, oamenii și tot ce te înconjoară.

Continuarea pe  InspiredAchievement.ro