Nu putine sunt lucrurile pe care „trebuie” sa le facem, cele pe care consideram ca e necesar sa le indeplinim, desi nu avem un prea mare avant si sunt o multime de alte lucruri pe care am prefera sa le facem in locul lor. Unele le facem din automatism, au intrat deja in obiceiul nostru de a le realiza si nu ne gandim prea mult la ele. De altele ne plangem ca le avem de facut si le indeplinim sau nu. Oricum ele ne „stau pe creier”, mai ales daca le amanam de ceva vreme.

Diferenta intre „trebuie” si a vrea ceva cu adevarat

Asa mi s-a intamplat mie in ultima vreme. Acum 1 an m-am inscris la un curs ale carui materiale urma sa le studiez acasa si sa trimit temele pe care le aveam de facut, ca urmare a studiului si practicii individuale pentru a obtine diploma.

Imi doream enorm sa imi termin temele respective. O parte din teme, cele practice le facusem, dar cele mai „teoretice” unde aveam de scris eseuri si note nu ma atrageau deloc. Culmea, ca de scris imi place sa scriu, dar nu teme si nu ca am ceva de facut pentru ca trebuie. Eu scriu usor atunci cand ma pasioneaza un subiect, care vine si curge cu naturalete, iar cuvintele vin de la sine. Ei, pe langa „temele” astea ma invarteam de multa vreme si ma stresau pentru ca nici un chip nu ma atragea sa le fac. De remuscari ce sa mai vorbesc, investisem timp, energie si bani pe tot parcursul anului trecut si daca nu terminam ce imi propusesem nu imi atingeam scopul. Stiam ca sunt importante pentru mine, dar nici chip sa ma apuc de ele.  

Cum iesi din zona in care nu iti place sa fii?

Mi-am dat seama ca e necesar sa vina o idee care sa fie atat de puternica incat sa ma atraga de la sine sa imi fac temele, ceva care sa ma inspire atat de mult sa le fac incat sa uit ca sunt „teme”, ca „trebuie”, ca „nu stiu ce am de scris”, ca „nu am chef de ele”, ca „e greu”, ca „nu imi place” – tot noianul de ganduri care ma tineau in loc. Pur si simplu un motor care sa vina din interior la fel ca atunci cand sunt intr-o intentie clara si am o dorinta puternica si ma trezesc singura indreptandu-ma acolo unde trebuie sa ajung si atragand ceea ce caut.

Nu stiam care idee, ce era important pentru mine la aceste teme, astfel incat sa ma atraga sa le fac cu usurinta si sa nu ma gandesc ca e doar un „trebuie” la mijloc.

Deschidere

Intr-o zi ascult o prietena povestind despre experienta ei in maternitate. Fiind insarcinata si sub amenintarea unui avort iminent, ultimele 4 luni de sarcina le-a petrecut in maternitate sub atentia medicului si fara sa faca nici un efort. 4 luni pe care le-a petrecut pe patul unui spital, in conditiile de spital, care la noi nu sunt grozave, departe de familie, de casa ei, pentru a putea pastra copilul pe care il purta. Doctorul l-a final i-a spus ca nu credea ca va putea duce la bun sfarsit sarcina.

Ce ma inspira aici?

Atunci am realizat ca scopul ei a fost sa duca la bun sfarsit sarcina (evident sa aiba copilul pe care si-l doreau) si ca pentru mine este la fel de important sa finalizez ceea ce am inceput.

Aha, deci asta ma inspira, asta imi doresc mult, sa finalizez ceea ce am inceput, cursul, temele, sa primesc diploma pe care mi-o doream!

Ce se intampla pe urma?

Si m-am trezit in week-end, ca imi deschid manualele, fisierele si incep sa lucrez, simplu, natural, scriind tot ceea ce aveam de scris, cu pasiune chiar! Si temele au inceput sa curga una dupa alta, surprinzandu-ma usurinta cu care veneau ideile si stateam sa le fac, fara sa ma plictisesc.

A fi in flux

A disparut „trebuie”, a disparut obligatia de a face ceva, a venit din subconstient doar lucrul pe care il identificasem ca fiind important pentru mine si care m-a dus sa imi indeplinesc visul. Astfel, a revenit pasiunea, usurinta si bucuria pentru ceea ce imi place sa fac, sa studiez, sa invat si sa scriu.

Ce este important pentru Tine in fiecare lucru pe care doresti sa il faci?