Blog: Culmea managementului in firmele de stat
In urma cu cativa ani, un prieten de-al meu si-a pierdut jobul dintr-o mare firma privata. Fiind fost coleg de scoala si prieten bun si cu un ministru, primeste la scurt timp un telefon de la acesta: “Auzi, nu vrei sa te pun director general la Regia Cutare?” “Pai cum asa, ca eu am fost toata viata bancher si abia daca am condus cativa oameni, nu mii si mii de angajati, cati sunt acolo.” “Nu conteaza! Daca vrei, te numesc chiar azi si de maine poti sa incepi.” “Si ce trebuie sa fac acolo?” “Sa nu dai niciun om afara.” “Si ce altceva? Ce obiective am, in cat timp trebuie sa le ating?” “Sa nu dai niciun om afara.” “Si pierderile?” “Lasa alea, ce treaba ai tu cu ele? Sa ai doar grija sa nu dai niciun om afara.” “Si ai vorbit si cu prim-ministrul despre asta? El ce a zis?” “Sa nu dai niciun om afara.” Si in ziua urmatoare a inceput noul job. Chiar daca nu mai lucrase niciodata ca director general sau macar ca director oarecare cu ceva responsabilitati de P&L, banuia ca ar trebui sa primeasca niste indicatori, niste proceduri, niste “smoke detectors” si tot felul de astfel de lucruri care ii mai trecusera pe la ureche in cariera lui de bancher care a lucrat cu tot felul de firme “normale”. Nu a primit niciodata nimic, in afara de cateva telefoane de la prietenul lui, ministrul, cand il intreba cum se simte in noul job si daca nu cumva a dat vreun om afara. Dupa cateva saptamani, s-au rarit si telefoanele, pana au incetat cu totul. A lucrat vreo doi ani acolo, la Regie, pana cand ministrul a fost schimbat.
Asa ca regiile si companiile de stat aveau si inainte “management privat”, degeaba ies acum la televizor si presedintele si prim-ministrul sa spuna ca au promis FMI-ului ca vor salva si acele companii si economia cu un astfel de “management”. Eu am experienta recrutarii directorului unei mari institutii de stat, cand au vrut sa arate ca, iata, pana si recrutarea au facut-o printr-o firma privata si independenta. Asa ca stiu cum se vor intampla lucrurile si de data aceasta…
Publicat in data de 2011-05-12 de George Butunoiu
