Am discutat de curând cu mai multe persoane despre certificări și diplome. Fie că este vorba despre diplomele de studii normale, certificări ISO sau alte cursuri speciale, eu am tendința să le tratez cu scepticism. Ca prestator de servicii, poți să cazi foarte ușor în capcana certificărilor.

Nu aș merge atât de departe încât să afirm că certificările nu sunt utile deloc – dar în nici un caz nu sunt panaceul care îți transformă un junior într-un expert într-un domeniu oarecare.

Să vedem întâi la ce sunt bune certificările:

- Stabilesc niște metode standard de a rezolva o anumită problemă. Atunci când se lucrează la proiecte mari, iar echipa are mai mult de două persoane, este important ca soluțiile să fie implementate prin metode standard. De exemplu, atunci când administrez un server al unui client, scriu regulile pentru firewall în locația standard oferită de sistemul de operare. Dacă aș face altfel firewall-ul ar fi extrem de greu de administrat, iar pentru cel care ar prelua un sistem instalat de mine, ar fi “distractiv” să înțeleagă ce am făcut. Standardizarea este bună!

- Te ajută să te dai mare. Poți să pui niște bullet-uri în materialele de marketing, poți să folosești siglele “certified by”. Iar atunci când concurența are bullet-uri și sigle, trebuie să le ai și tu.

- Poți să abordezi clienți care cer neapărat certificări. Fie că este vorba despre instituțiile statului, fie de vreo corporație foarte inflexibilă, câteodată nu poți să discuți cu anumiți clienți decât dacă ai certificări.

Pe de altă parte, certificările au și ele dezavantajele lor, de exemplu:

- Nu-ți pregătesc foarte bine angajații. Ba chiar, în funcție de personalitatea fiecăruia, ar putea să-i împiedice să caute singuri soluții și să învețe mai mult. Certificările oferă doar o bază, mai mult sau mai puțin generoasă, peste care angajații tăi trebuie să construiască singuri. Indiferent dacă ești pro sau contra certificărilor, în final tot experiența și inteligența angajaților contează.

- Costă, de multe ori prea mult. Certificarea este un business foarte bănos. Ți se va prezenta procesul de certificare ca fiind ceva absolut necesar și care îți va aduce imediat beneficii importante. Realitatea este însă că instructorii nu sunt experți, ci doar niște oameni care au învățat pe de rost niște informații. Aceleași informații le poți găsi și pe Internet, de cele mai multe ori în forma exactă în care-ți sunt predate la curs.

- Riscul cel mai mare la care te poți expune, după părerea mea, este să consideri că o certificare este soluția perfectă la pregătirea angajaților, că cei care au certificări sunt experți și vor fi capabili să rezolve orice problemă. Vei ajunge să te bazezi mai mult pe niște bucăți de carton colorat decât pe inteligența omului. Dacă faci asta în timpul procesului de recrutare, vei pierde mulți oameni valoroși care nu sunt certificați.

- Ferește-te și să ajungi în situația de a folosi “avem certificări” în loc de “avem experiența și cunoștințele pentru a vă rezolva problemele”! Deși clienții pot considera că cei care au certificări sunt “mai buni”, abuzul de certificări și încrederea oarbă în ele este, după părerea mea, calea către mediocritate. Iar serviciile mediocre nu satisfac clienții, indiferent de câte diplome îți atârni în holul companiei.

Recomandarea mea este să tratezi certificările ca un alt element care îți construiește imaginea completă a unui angajat – dar nu cel mai important. Privește problema certificărilor cu deschidere și nu face din ele un element eliminatoriu. Indiferent dacă alegi să folosești certificările ca un element de marketing suplimentar, pentru clienții tăi trebuie să găsești soluțiile cele mai bune, nu cele învățate la un curs.

Citeste mai multe: Novit.ro