Implicarea minţii şi a corpului în procesul de învăţare
“If You Build It, They Will Sleep
If They Build It, They Will Learn”
Predarea nu este învăţare. Şi acest lucru banal, care poate fi trecut cu vederea şi neglijat, este unul de bază pentru orice training reuşit. Trainerii se focalizează de multe ori să îşi îmbunătăţească abilităţile de prezentare, să spună poveşti de succes sau eşec, să culeagă bancuri, să facă demonstraţii, într-un cuvânt să îşi pregătească atent spontaneitatea. Pentru unii training-ul ideal este un „one man show”. O etalare de cunoştinţe, idei, întâmplări personale sau culese din experienţa bogată la o multitudine de multinaţionale ale căror nume sunt menite să trezească admiraţia şi respectul cursanţilor. De fapt, cursanţii sunt cei care trebuie să fie pe scenă în lumina reflectoarelor, să fie proprii stăpâni ai procesului de învăţare. „Rolul facilitatorului este să iniţieze procesul de învăţare şi ulterior să se retragă” (John Warren). De multe ori cursanţii sunt trataţi ca şi consumatori de informaţie, de cunoştinţe, de abilităţi, bombardaţi cu modele şi teorii pe care le uită odată ieşiţi din sala de curs. Sau nu le folosesc niciodată. Sau ies dintr-un curs de 2 zile şi peste o săptămână se întreabă: „dar oare ce însemna BATNA?”. Nu contravine acest lucru cu ceea ce înseamnă orientare către client? Orientare pe care deseori o predăm în cursurile noastre. Revoluţia educaţională propune tratarea cursanţilor ca şi creatori, creatori şi stăpâni ai propriului proces de învăţare, ai propriului conţinut de informaţie, de cunoştinţe şi abilităţi noi.

Trainerii deseori se orientează către conţinut şi alocă aproximativ 80% din timpul total pregătirii materialelor de curs (suporturi de curs, handout-uri, slide-uri). Învăţarea autentică are loc în momentul în care cursantul este implicat activ, dinamic şi total, mai puţin atunci când audiază o prezentare.

Oamenii îşi amintesc, în medie:
• 20% din ceea ce citesc
• 30% din ceea ce aud
• 40% din ceea ce văd
• 50% din ceea ce spun
• 60% din ceea ce fac
• 90% din ceea ce văd, aud, spun şi fac
Sursa: Rose, C., & Nicholl, M.J., Accelerated Learning for the 21st Century.

După cum am amintit mai sus, învăţarea este un proces de creare de knowledge, nu de consum de informaţie. Procentul optim pentru ponderea în cadrul unei experienţe de învăţare a activităţii de predare versus exersării este de 30% - 70%.

Astfel, este extrem de important, ca şi formatori, să creăm contextul, atmosfera, situaţiile cele mai potrivite pentru a maximiza efectele trainingului. Mai mult, aplicarea principiilor de effective learning are ca şi efecte pozitive scăderea timpul petrecut în sală (chiar la jumătate) şi a costurilor de orice natură, creşterea transferului, a satisfacţiei, motivaţiei şi implicării cursantului în muncă şi în aplicarea noilor cunoştinţe.

Descoperirile ştiinţifice asupra modului în care funcţionează creierul nostru (Bransford, Brown, and Cocking 2000; Damasio 1999; Pinker 1997) determină o re-examinare a principiilor tradiţionale de design, predare şi livrare a programelor educaţionale.

Educaţia şi învăţarea au avut dintotdeauna o valoare adaptativă incontestabilă în istoria omenirii. Încă din antichitate, procesul de învăţare beneficia de o atenţie deosebită, modelele şi principiile utilizate fiind extrem de diverse şi dinamice. Acestea stimulau imaginaţia, creativitatea şi implicarea învăţăcelului, având un caracter ludic, imagistic, practic. Chiar dacă nu este primul lucru care ne vine în minte, decăderea metodelor holistice în cadrul educaţiei a început odată cu invenţia lui Johannes Gutenberg a maşinii de tipărit din 1440. Acest lucru a avut diverse repercusiuni asupra educaţiei, printre care:
• Procesarea predominantă a cuvintelor, mai puţin a imaginilor;
• Accentuarea învăţării individuale, în defavoarea celei de tip colaborativ;
• Operarea cu concepte abstracte, latura practică şi concretă fiind redusă la minim;
• Separarea minţii şi a corpului în procesul de învăţare.

Aceste efecte se păstrează până în zilele noastre şi, din păcate, sunt baza sistemului românesc de învăţământ tradiţional. Din fericire, programele de training au beneficiat de un succes foarte mare, iar principiile şi contextele de învăţare neconvenţionale au avut mare aderenţă în rândul cursanţilor.

Cele mai de succes programe de training se bazează pe faptul că învăţarea implică atât mintea, cât şi corpul. Este un proces conştient, raţional, verbal, dar implică şi emoţiile, simţurile, receptorii. În cadrul trainingurilor, cursanţii pot fi stimulaţi să:
• Lucreze în echipe;
• Construiască un model (concept, proces sau procedură), de exemplu propriul model de coaching;
• Manipuleze fizic componentele unui sistem sau al unui proces, de exemplu să construiască machete;
• Crearea unor hărţi cognitive;
• Discuţii după fiecare exerciţiu, simulare, experienţă. Concluzii unde se cer.
• Proiecte realizate de către cursanţi care să necesite mişcare şi experienţă activă (un exemplu ar fi field trip-urile).

Acestea sunt doar câteva metode care accelerează învăţarea şi alocă cursanţilor rolul de creatori de informaţie. Cercetările în acest domeniu sunt într-un progres continuu şi vom putea beneficia în curând de metode de accelerare a învăţării din ce în ce mai revoluţionare.