Cum e omule ca în loc să trăiești o viață plină de potențial să trăiești o viață cu multe limitări?

Adevărul e că și tu și eu, poate oricine, ca să folosesc o generalizare, trăiește în această ambivalență. N-ai simțit niciodată că uneori ești plin de energie și orice, absolut orice e posibil. E posibil să trăiești în abundență, să fii cine vrei, să poți să iubești să te simți iubit, să fii în armonie cu partenerul, copilul, părinții, prietenii, oameni de pe stradă, colegii, animăluțele și plantele, să ai tot ce-ți trebuie, să te simți bine chiar dacă ești vulnerabil, să fii creativ, zi tu, completează tu cu orice îți aduce împlinire. Cum e? Cred că e tare bine.

La fel de adevărat este că uneori te simți cu energia pe jos, vlăguit, ca și cum totul, altă generalizare, totul se duce pe râpă, nimic nu-ți iese, n-are sens, te simți deprimat, descurajat și oricât de forțezi chiar nu se leagă lucrurile. E ca și cum trăiești o perspectivă în care tot potențialul tău e limitat la foarte puțin, ca și cum lumea ta se desfășoară într-o oală. Cum e? Bine e clar că nu e. Te simți ca într-un vortex al energiei negative care te târăște către o gaură neagră.

Adevărul că poți să scapi de asta doar făcând un pas lateral în prezent. Poate te întrebi cum mi-a venit ideea să scriu despre asta?

Ceea ce trăim și simțim în relație un element din viața noastră e pe bune, chiar dacă e bucurie sau durere, dacă e pozitiv sau negativ. Ceea ce putem schimba este dacă vrem să suferim sau nu. Spunea cineva atât de superb, Suferința e opțională. Uită-te la o femeia care a născut: e desfigurată de durere însă în acea clipă e printre cele mai împlinite ființe de pe pământ.

Am văzut un comentariu pe un blog în care un Om bun se plângea cât de dezamăgit se simte după ce a investit foarte mult timp într-o relație din care n-a ieșit nimic și acum că s-a trezit singur a rămas cu extrem de puțin.

În ceea ce privește potențialul pe care-l avea omul bun, acum că a rămas singur, povestea lui prin care credea că a rămas cu foarte puțin, e neadevărată.

Distanța între agonie și extaz e foarte mică și e dată doar de o alegere pe care poți s-o faci tu și anume ce rol îți alegi tu pentru povestea pe care o trăiești sau o creezi acum. Îți alegi un rol de victimă sau de om responsabil?

De ceva vreme de când fac coaching și ascult gândurile și sentimentele oamenilor am început să le aud și pe ale mele. Dacă îmi spun o poveste negativă, o aud și mă opresc, mă uit cu atenție la un copil, la un pom, la o floare, la un om, la un animal, revin în singurul moment adevărat pe care-l avem, momentul prezent.

Citeste mai multe: InspiredAchievement.ro