Cum e să vrei să-ți impui soluția asupra unor oameni care refuză s-o adopte? Cum e să încerci să le-o îndeși pe gât fără acordul lor? Ce ți se întâmplă când folosești forța ca să-i schimbi pe cei din jurul tău?

Ceea ce simți când faci cele de mai sus este rezistență. Ea tinde să păstreze starea de fapte, status quo-ul acestui moment. Rezistența e ceva bun, pentru că e un semn că se întâmplă ceva în viața ta și aceluia care rezistă.

Cum te simți când vine la tine un coleg să-ți ceară ajutorul? Cum te simți când vine la tine un subordonat să-ți ceară o soluție și tu-i răspunzi? Îi dai o soluție care-ți place atât de mult încât ții foarte mult la ea. Ți se pare că ești atât de deștept încât te simți și tu foarte bine.

Când ții la soluția ta, închizi orizontul și posibilitatea de a alege a celor cu care ești în relație. Când impui soluția ta restrângi spațiul în care se desfășoară, îl ajuți pe celălalt să nu-și asume responsabilitatea.

Am făcut coaching acum mai bine de un an cu un domn director cu care am încercat să fiu și eu la fel de inteligent ca el. Când vrei să demonstrezi așa cum făceam eu în relația noastră, cu un om care vrea să dețină controlul, să-și păstreze poziția de superioritate nu faci decât să creezi rezistență. În condițiile astea oboseam și eu și el. Eu ca să impun „deșteptăciunea mea” el ca să lupte să protejeze ceea ce avea de apărat: faptul că e inteligent, structurat, ambițios, foarte talentat din punct de vedere al folosirii tehnologiei, emoțional dar și foarte rațional dacă e cazul.

Recunoaște talentele și abilitățile celuilalt fără să pui accentul pe contribuția ta în relația pe care o construiești sau menții.

O să fii astfel un agent de transformare pentru oamenii cu care intri în contact și o să te transformi și tu însuți. O să zici că nu poți pentru că partenerul tău de relație are niște abilități sau comportamente indezirabile pe care le judeci. Când tu simți judecată într-o relație, pentru că tu judeci un atribut al celuilalt ce crezi că simte celălalt?

Viața e construită în polarități. În spatele unei abilitatăți pe care o judeci la celălalt e o mare calitate. Alege-ți o perspectivă din care poți să vezi „defectul” ca pe o calitate. De exemplu: faptul că cineva se enervează și dă afară subordonații care nu sunt valoroși pentru echipă poate fi văzut ca și capacitatea de a face ceea ce trebuie pentru supraviețuirea organizației.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro