Cum îți satisfaci nevoile tale primare omule bun? Ești genul care alege sau care culege? Ești genul de vânător care se duce la vânat și vine acasă cu ce a prins sau mai curând ești fermier și îți cultivi ogorul îndelungat ca apoi să te bucuri încet, după mult timp de roadele ogorului pe care l-ai cultivat cu răbdare?

În ce situație sau context din viața ta te simți vânător? Dar fermier?

Să-ți dau un exemplu de vânător din viața mea. Când eram vânzător la Corporație mergeam peste client ca să-i vând ce avea compania de vânzare, pentru că intenția companiei era să crească, să se dezvolte, să fie tot mai prezentă. Desigur, dădea ce avea de dat la schimb, pentru banii încasați pe contract. Eram în stare să conving clientul că e foarte bine ce face, că are nevoie ceea ce-i ofer eu și făceam tot ce-mi este în putere să semnez contractele la timp, să-mi îndeplinesc angajamentul față de companie. Pentru un buget concret dat, de realizat într-o perioadă bine determinată, operam în mediul material, condiționat fiind de capacitatea mea de convingere, de credința mea, că pot să-i conving pe acei oameni.

Un exemplu de fermier ar fi acela în care ca să realizez cifra anuală puneam trei zeci de contracte, unul lângă altul, fiecare cu termenii și obligațiile sale, cu date de semnare diferite, pentru care mă angajam pentru fiecare în parte și coordonam procesul de semnare și livrare pentru fiecare în parte. Pentru mine nu a fost deloc ușor. Poate te întrebi păi ce e fermier în asta. Nimic încă. A fi fermier este să poți să fii om cu ceilalți chiar dacă nu-ți sunt încă clienți, să-i ajuți necondiționat în ciuda faptului că ai un plan ($$$) de făcut.

Să schimb un pic contextul. Să revin la perioada aceasta pe care o parcurgem cu toții.

Intenția inițială: să pot să trăiesc din business-ul meu de coaching și ceea ce scriu pe web ($$$). Foarte greșită. E ca și cum ai pune carul înainte calului. E ca și cum ți-ai dori să obții consecințele unui proces concentrându-te pe consecințe. Acest model guvernează astăzi lumea. Lumea creează produse și servicii și le împinge (push) consumatorilor indiferent dacă aceștia au nevoie sau le doresc. Dacă nu există nevoi, le creează. Cel mai mare dezavantaj la această abordare este că lucrezi împotriva rezistenței. De unde împingi mai mult, ca să convingi, să vinzi, trebuie să consumi tot mai multă energie pentru a încheia tranzacțiile. Universul se învârte în jurul nevoilor tale. Unde sunt nevoile adevărate ale celorlalți? În ce relație te afli cu potențialii tăi „clienți”? Așa cum se vede de la mine, de dominare, de inegalitate în care tu oferi ceva cu gândul la ce ai de primit. Cât de sustenabil și ecologic crezi că poate fi acest model?

Intenție acum: să livrez coaching pentru liderii individuali sau din companii care vor să trăiască abundență, libertate și să fie agenți de transformare a lumii în care trăim. Sesizează cum obiectul intenției, „obiectivul” este procesul și nu eventualul rezultat al procesului. Când intenția ta este să ajuți, să contribui Dumnezeu (Universul) se ocupă de partea cu primitul (rezultate – consecințe). Când adevăratul tău obiectiv este satisfacerea nevoii celuilalt, Dumnezeu (Universul) se ocupă și de tine.

Trăim la momentul scrierii acestui articol momente de mare încercare în care vechiul model de dominare, dictare de sus în jos, de la vânzător la „consumator” este pus foarte tare la încercare. Oare ce relație putem creea cu ceilalți când îi „vedem” doar ca pe niște consumatori? Avem nevoie de egalitate în relație, fără dominare. Avem nevoie să fim parteneri. În sisteme, ierarhiile pot să rămână însă pot fi doar funcționale în cazul în care un lider sau un manager este responsabil cu viziunea respectiv cu execuția unei viziuni dar acest lucru nu-l face mai „superior” ci dimpotrivă, mai modest, mai smerit. În acest sistem responsabilitatea se împarte între toate părțile interesate, inclusiv la „client”. Relația devine astfel de parteneriat.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro