Dacă aș avea o rugăciune, ea ar fi aceasta: „Doamne te rog cruță-mă de dorința de a fi iubit, aprobat și apreciat. Amin” – Byron Katie.

Avem cu toții nevoie de dragoste, de a fi aprobați și apreciați. Ăsta e un mesaj cu un nivel atât de înalt de abstractizare încăt poți să spui că într-o formă sau alta este un popas în drumul spiritual al fiecăruia dintre noi.

Importantă este poate măsura în care ne luăm dragostea, aprobarea sau aprecierea din interiorul sau exteriorul nostru.

Când mă refer la interior, vorbesc de undeva din adâncurile noastre, de undeva din adâncul inimii și al sufletului. Când vorbesc de exterior, mă refer la cititori, profesori, șefi, părinți, copii, prieteni, dușmani, politicieni.

Citeam în „Arta de a Medita” scrisă de călugărul budist Mattieu Ricard ceva care mi-a plăcut și pe care o să-l citez din memorie: „Dacă vrei să să-i iubești pe ceilalți trebuie mai întâi să înveți să te iubești pe tine”. Acesta e un mare paradox care se manifestă prin lipsa nevoii de mai fi iubit, aprobat sau apreciat de oricine din exterior. După ce te poți iubi pe tine, îi poți iubi cu adevărat și pe ceilalți.

Când ai nevoie să fii iubit, aprobat sau apreciat, o să faci inconștient tot ce poți să-ți găsești în exterior aceste lucruri și ai să încerci să te impui devenind foarte creativ. Paradoxal, atunci când nu te iubești pe tine, devii egoist încercând să-i influențezi și convingi pe alții în beneficiul tău.

Dacă te oprești să mai încerci să convingi, să influențezi, să ai impact, te dai la o parte ca să faci loc celuilalt. Când te dai la o parte din calea ta și-l lași pe univers să lucreze pentru tine, atunci se întâmplă minunile. Dacă te bucuri de ele validezi ceea ce primești din exterior dar mai ales ceea bogăția pe care o ai în interior. Când te dai la o parte din calea altora atunci îl lași pe univers să lucreze și pentru ei.

Am observat că atunci când sărim repede să-l „ajutăm” pe celălalt, nu sărim ca să satisfacem nevoia celuilalt ci pentru a satisface nevoi ale noastre. Și atunci, nu mai e defapt vorba de celălalt ci de noi. Când îl ajutăm pe celălalt ca să ne satisfacem nevoia noastră interferăm.

Acest dezechilibru prin care ieșim în lume ca să ne satisfacem nevoia noastră se oglindește în mai multe feluri posibile. Un politician care nu e acolo ca să mă servească pe mine cel care l-am mandatat, statul în decădere care deservește pe altcineva decât pe cel care contribuie semnificativ, o corporație nu e acolo ca să mă servească pe mine ci ca să-și asigure nevoi personale de supraviețuire. Industria de medicamente creează medicamente în loc de sănătate pentru a exista. Un sistem financiar creează datorie pentru a trăi. Un partener e cu noi în relație ca să-și satisfacă nevoi personale. Un om folosește mediul ambiant ca să-și împlinească nevoi personale imediate fără să-și asume consecințele comportamentului său.

Zilele astea am susținut atelierul meu de Influență și Impact prin Povești. Clientul Microsoft. Beneficiarii: parte din comunitatea de blogări din România. Am încercat cât am putut de mult să fac din eveniment o poveste de non interferență în care să fiu acolo prezent, nu pentru mine ci în serviciul acestor oameni minunați. Când te dai la o parte, ceilalți intră în contact cu propria măreție, cu ce-i mai bun în ei. Am văzut atâta strălucire și frumusețe. Văzând strălucirea și măreție celorlalți intri în contact cu propria strălucire, măreție și frumusețe.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro