Care parte a paharului îți place cel mai tare? Partea plină sau partea goală?

Am privit cu mare rezistență o prezentare a filozofului Alain de Botton despre pesimism. Printre multe avantaje pe care le prezintă el despre pesimism, una dintre credințele care m-a frapat cel mai tare este că nu putem fi toți 100% oameni fericiți pe acest pământ.

Parte din meseria mea este să detectez credințe care pot fi defavorabile oamenilor și cred că asta poate fi defavorabilă omenirii. De ce n-am putea să fim fiecare dintre noi fericiți și să trăim în armonie? Poate pentru că fiecare dintre noi are ceva de învățat din momentele sale de nefericire sau depresie și chiar și acestea sunt realități umane ce fac parte din structura noastră intimă. Mai mult decât atât, cu cât negi o stare a ta mai tare cu atât negi o parte din tine mai mult. Ce poți oare să creezi atunci cânt negi o parte din tine? Cine poți să fii dacă n-ai mai nega orice parte din tine?

Orice stare pe care o trăim este trecătoare, inclusiv starea de „bine” sau „rău” așa cum există secvență de naștere, maturizare și moarte ca să ne întoarcem acolo la sursă de unde venim. Putem să observăm cum trec anotimpurile. La început e primăvara în care natura explodează, ca să se maturizeze în timpul verii, ca să ne ofere ce are de oferit toamna și ca să moară în iarnă, să renască din nou primăvara. Similar uită-te la modul în care evoluează lumea. Dacă te uiți la viața noastră evoluția noastră e în cicluri, există momente în care intrăm în criză, iarna și deși încercăm să retrăim o vechea primăvară nu ne dăm voie să lăsăm în urmă ceea ce am învățat în primăvara trecută – a transformării noastre, am fundamentat în timpul folosirii noilor strategii funcționale în timpul verii, am cules rezultate în toamna evoluției acelui ciclu urmată de iarnă în care reducem motoarele evoluției și investiției noastre afective la zero lăsând ce e vechi să moară, făcând loc pentru ce urmează. Un nou ciclu, un nou sezon, învățare, evoluție călătorie cu tot ce vine ea la pachet.

Când am plecat de la Corporație, puteam să aleg să trăiesc o toamnă prelungită. Muncisem mult în primăvara și vara acelui ciclu de ce n-aș petrece mai mult culegând și bucurându-mă în confort de toamna aceea amânând iarna pentru vremuri mai „bune”.

Vremea cea mai bună pentru transformare este acum.

Care ar fi câteva obstacole în calea transformării noastre? Nu suntem conștienți de faptul că deși transformarea se poate face instantaneu rezultatele ei se văd după ceva timp: atunci când începe toamna noului ciclu de evoluție. Și între timp trebuie să-ți dai voie să moară vechile credințe, comportamente, strategii, să treci prin iarnă. Să-ți setezi o intenție, să sapi pământul, să sădești semințele noului tău fel de a fi, să îngrijești pământul, să îndepărtezi tot ce e plantă rămasă din culturile anterioare și buruieni perene. Să ai răbdare. Să găsești resurse să stai pe drum așa cum e, indiferent de care sunt sentimentele pe care le dezvolți pe noua cale. Să găsești modalități de a ocoli sau trece peste obstacolele care-ți apar în cale. Uite de pildă zilele trecute scriam un text pe ipad și repede am simțit nevoia unei tastaturi. Eram tentat să reintru în vechiul model în care scriam folosind o tastatură.

Cel mai greu este să suportăm sentimentul de orbecăială pe care-l avem atunci când nu suntem pe un drum cunoscut. Evoluția, transformarea și schimbarea se găsesc pe drumuri noi. De multe ori am jelit și m-am „certat” pe mine, mă, că n-am rămas acolo unde este comfortul. De multe ori mi-am spus, ce mi-a trebuit mie schimbare acum în timpul „crizei”.

„Crizele” sunt bune. Ne ajută să lăsăm în urmă ceea ce a murit în noi, să evoluăm, să devenim alții, să ne luăm lecțiile pe care le avem de luat de la viață.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro