Sunt uimit de fiecare dată (mi se întâmplă regulat) când vorbesc cu oameni și ajungem la capitolul “despre muncă”. Constat (da, aproape de fiecare dată) că “munca” rămâne pentru mulți – fie ei angajați sau angajatori – o noțiune abstractă, aproape magică. Unii ar scrie-o Muncă, cu M mare.

Ei bine, munca este o marfă. Că nu degeaba există piața muncii. Și aș putea să închei aici acest post și să stabilesc recordul pentru cel mai scurt articol pe blog-ul NOVIT, dar voi mai dezvolta un pic subiectul.

Munca este o marfă. Se vinde și se cumpără ca orice alt produs sau serviciu, și este supusă legii cererii și ofertei. Nu, nu meriți aplauze și mulțumiri pentru că muncești, nu meriți un anumit salariu minim, nu meriți nici măcar să ai un loc oarecare de muncă asigurat.

Este simplu: dacă ceea ce vinzi (tipul de muncă pe care îl prestezi) este la mare căutare, câștigi mai mult. Dacă munca ta o poate face aproape oricine altcineva, cel care cere cel mai puțin va fi angajat.

Sigur, nu toate tipurile de muncă sunt la fel, așa cum nu toți angajații desfășoară activități identice. Discuția este mai lungă și mai complicată, dar eu am simplificat la 3 categorii:

- Munca-timp. Cei mai mulți dintre angajați se încadrează în această categorie – vin la serviciu și stau 8 ore în care execută ceea ce li se dă să facă. De cele mai multe ori nu au nici un fel de putere de decizie, sunt o rotiță (necesară, desigur) într-un mare angrenaj. Iar asta nu-i avantajează – este foarte simplu să găsești, ca angajator, pe altcineva care să facă exact același lucru, mai repede, mai bine și pe mai puțini bani.

- Munca-expertiză. “Expert” este un termen abuzat, este adevărat. Dar este la fel de adevărat că ai nevoie de sfaturile oamenilor super-specializați pe diferite domenii. Ca manager, jobul tău este să jonglezi cu noțiunile și cunoștințele pe care le dețin experții, și să aranjezi totul în așa fel încât compania să poată progresa. Experții nu sunt evaluați după cât timp stau la birou, ci după cât de valoroase sunt cunoștințele pe care le dețin;

- Munca-beneficiu. Dacă elimini o mare parte din managementul necesar la punctul anterior, obții un “colet” pe care îl poți folosi imediat în activitatea ta. Cel mai des, cumperi beneficii sub formă de servicii de la parteneri, dar sunt cazuri când experți angajați în companii se comportă ca “intraprenori” și sunt plătiți nu după cât timp muncesc, nu după ce cunoștințe au, ci pentru beneficiul real, măsurabil, adus companiei.

Sper că, din descrierile de mai sus, să fie evident că angajații ar trebui să tindă spre specializare și apoi spre crearea de beneficii pe care să le vândă (și sunt uimit să constat, de fiecare dată, că cei mai mulți angajați vor exact pe dos și tind să stea 8 ore pe scaun fără să gândească). Sigur, nu toată lumea poate să devină antreprenor, dar oricine ar trebui să-și exploateze la maxim talentele, experiența și cunoștințele pentru a deveni mai bun, mai important în companie, mai apreciat și, în ultimă instanță, mai bine plătit.

Citeste mai mult: Novit.ro