Imaginează-ți cititorule că ești vizitatorul unei vile frumoase, superbe, la munte. Vila e suficient de mare, construită cu materiale de calitate, îngrijit. Culorile sunt îmbinate cu mult gust. E dispusă în pantă, înconjurată de niște scări de piatră aranjate astfel încăt să poți păși ușor pe ele indiferent de vârstă, chef sau atitudine. În plus e însorită, aproape toată ziua și e înconjurată de munți superbi care o protejează de accesul ușor al civilizației. Poza asta e întregită de niște brazi imenși, drepți ca o lumânare, verzi și parfumați. Miroase a pădure și e liniște. Multă liniște. Deși e iarnă îți este cald și bine. Te simți mângâiat de soare și mintea îți e liniștită neîntreruptă de niciun gând.

Te apuci să vizitezi vila pentru că locuiești în ea acest weekend și deși te simți perfect descoperi mici facilități de bază care funcționează intermitent. Te duci să ceri ajutorul la proprietar care atunci când te-ai cazat ți-a făcut o impresie bună și omul te ajută în continuare. Acum descoperi o altă latura a umanității sale.

Auzi cât de greu e să menții o astfel de afacere și construcție, sistem, cum trebuie să te scoli în fiecare dimineață la orele trei ca să faci niște lucruri să funcționeze. Trăiești sub presiunea unei securi așezate deasupra gâtului cum că ai putea să-ți dezamăgești clienții. Auzi că atunci când apuci să respiri puțin fugi să întreții o altă afacere și mai fugi din când în când la alta ca să o menții și pe aia. Ai tot ce-ți trebuie pe lumea asta și totuși te cramponezi, tragi și împingi de toate lucrurile ca să-ți asiguri o pensie onorabilă. Auzi că proprietarul sacrifică fiecare clipă a prezentului pentru ce va să vie și că în prezent nu se poate schimba nimic la sistemele care nu funcționează și că acestea trebuie întreținute manual în fiecare zi din viața sa.

Ce zici de povestea de mai sus a proprietarului?

Pentru mine este o poveste de sclavie în prezent generată de frica unui viitor îndepărtat care ar putea să asigure pensia proprietarului. E omenește dar n-aș vrea să trăiesc asta. Un alt om de afaceri pe care l-am cunoscut, construise un imperiu motivat de siguranța pe care o caută pentru viitorul său și oamenii săi. Nimic legat de contribuția pe care vrea s-o facă pe acest pământ, nimic din ce vrea să aducă omenirii. În plus tot sistemul pe care-l conducea era guvernat de credința limitatoare a omului. Toți căutau siguranța.

Asta e un exemplu în care ai iluzia că ești cel care conduce afacerea dar defapt afacerea ta te controlează pe tine. E un exemplu în care trăiești cu iluzia că ai lucrurile sub control dar lucrurile te controlează pe tine.

Am întrebat care e soluția la problemele tehnice ale vilei și proprietarul mi-a răspuns că nu există nicio soluție pentru că deja a fost construită și e complicat să spargi ca să pui lucrurile la punct așa cum ar trebui ca să funcționeze normal.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro