Nu ți se pare paradoxal cititorule că deși suntem din ce în ce mai dezvoltați din punct de vedere al tehnologiei societatea este din ce în ce mai bolnavă? Industria de medicamente anunță cifre de profit record chiar dacă multe produse ajută efectiv oamenii.

Un sistem de sănătate ar trebui să creeze sănătate, nu-i așa? Nu știu ce obiectiv are un sistem medical pentru că în loc să se auto elimine sau se se limiteze prin eficientizare el crește din ce în ce mai mult și are nevoie din ce în ce mai multe resurse.

Industria de armament… deși avem maturitate socială din ce în ce mai mare, investițiile în apărare și armament sunt din ce în ce mai mari. Societatea merge natural către mai multă pace și atunci de ce anume ne apărăm? De ce să creștem datoria publică pe ceva ce nu mai este oportun într-o nouă epocă a păcii? Imaginează-ți atâta inteligență investită în educație și transformare, în infrastructură, dezvoltare. Cum ar arăta această lume?

Sistemele media (televiziuni, ziare, radio) au ca obiectiv declarat clientul pe care-l informează. Obiectivul pe care-l măsoară managerii este rating-ul și câtă reclamă difuzează căci de-acolo vine profitul și atunci omul devine secundar. Modelul acesta creează din client un consumator și o relație de dependență între „vânzător” și „consumator”.

Politicienii și politica au ca obiectiv declarat să-i servească pe cei care i-au ales, să le ofere ceva ce este în serviciul lor, al oamenilor. În realitate politicienii acționează și aleg acele acțiuni și iau acele decizii care asigură perpetuarea lor în sistem și a sistemului însuși.

Sistemul Bancar are ca obiectiv să acorde credite. Cu cât se acordă mai multe credite cu atât datoria este mai mare în valoare absolută chiar dacă datoria produce plus valoare. Mai multă prosperitate înseamnă mai puține credite și atunci a crea prosperitate și libertate pentru individ și afaceri e în contradicție cu instituția de credit, pentru că mai multă prosperitate micșorează profitul sistemului bancar care ar funcționa astfel doar pe baza comisioanelor.

Sistemul de învățământ modern are ca scop declarat să creeze educație și cunoaștere. Cum se face că o afacere de învățământ se concentrează mai întâi pe profit și apoi pe calitatea absolvenților săi? În acest caz când urmărești să majorezi profitul ești în mod natural în contradicție cu o ștachetă ridicată pentru ceea ce are cu adevărat nevoie clientul tău adică absolventul. Se ajunge astfel încât învățământul să creeze absolvenți în loc de oameni pregătiți să schimbe ceva, să schimbe sistemul, inclusiv cel de învățământ.

Am fost la o conferință care punea problema despre unde se îndreaptă Europa și care este calea de urmat. Se spunea acolo că foarte multe din afaceri azi în lume au ca singur scop banii și s-au îndepărtat de la viziunea de a servi o lume, a aduce un aport unic către comunitate.

Unul dintre oamenii de afaceri, un om cu părul alb, chiar respectabil, credea că e realist și rezonabil spunând că trebuie să se concentreze neapărat pe profit. Aceasta este o poveste în care suntem prizonierii unei mentalități care produce efectele pe care le trăim astăzi.

Eu cred că profitul e legitim, justificat și necesar. Problema este când devine un scop în sine și nu o consecință a unui proces ce servește omul, comunitatea, omenirea.

Care e scopul tău? Ce te trezește dimineața?

Dacă observi cu atenție există un tipar comun în modul cum funcționează aceste sisteme, ca parte dintr-un sistem global al Omenirii. Intenția declarată este diferită de intenția trăită și asta se manifestă holografic în modul cum operează individul în societate.

Omul nou, transformat, liber, pune în pericol existența sistemului în forma actuală. Fiecare dintre noi avem rezistență la schimbare și transformare pentru că e clar: schimbarea noastră nu este confortabilă. A continua în forma actuală este despre a trăi rezultatele de care suntem nesatisfăcuți astăzi.

Citeste mai mult: InspiredAchievement.ro