Imi era “la varful degetelor” acest post, dar ii mai trebuia ceva, de ceva simplu mai aveam nevoie pentru a-i da publish … iar zilele astea cate ceva s-a intamplat: un raport, un curs si o intrebare.

Zilele trecute Apple a facut publice ultimile cifre legate de vanzarile companiei si implicit valoarea pe piata a acesteia, mai simplu spus, varful de lance Apple, iPhone devine cel mai vandut smartphone de pe piata, iar compania se reaseaza in pozitia fruntasa in privinta valorii pe bursa. Asadar, victorie pe toate fronturile.

Postul nu e despre Apple sau ce gadget e mai bine sa folosesti, dar voi porni de la acest exemplu pentru idea postui. Va intreb asadar de ce iPhone-ul e cel mai bine vandut smartphone? … si ma grabesc sa propun tot eu si cateva raspunsuri:

- e pentru ca, e cel mai ieftin?

nici vorba … defapt telefonul e unul dintre cele mai scumpe de pe piata

- e pentru ca are cea mai buna configuratie hardware?

cred ca nu imi trebuie mai mult de cateva secunde pentru a enumera cel putin 5 telefoane “mai bine dotate”

- e pentru ca are cel mai mare display?

poate asta a fost la lansarea iPhone-ului in 2007, insa astazi in 2012, mie imi pare chiar mic uneori

Si totusi, cum e posibil? ce il face sa aiba un plus, sa convinga? sa vanda? sa marcheze venituri record? … incerc tot eu un raspuns:

Nimic din lumescul comercial cantitativ nu e in primul plan aici, dar gasim in schimb alte atribute:

- simplu de folosit … este cred cel mai intuitiv telefon pe care il poti avea, asemenea unei manusi, il deschizi si merge.
- placut la atingere … pur si simplu te face sa ii porti de grija, pentru ca vrei acea atingere sa o repeti, pentru ca emotia se vrea retraita
- “beautiful design” … pentru ca asa este, pur si simplu frumos etc … etc

… si lista nu o mai continui, dar si daca ar fi numai astea, ce ar avea ele in comun?

Este o promisiune facuta si o promisiune respectata de catre compania care la produs, si anume ca ceea ce primesti in schimb nu e doar o suma rece de configuratii, ci o valoare, un set de valori pe care Apple prin produsul sau le “vinde” si in care crede. Este dealtfel caracteristica pe care o intalnesti la toate produsle lor.

De cealalta parte, tributari ideii de profit prin insumare, a performantei prin cost saving sau eficientei prin “time analize”, s-a nascut managementul prin targete:

Carevasazica se ia procesul si se mapeaza prin metoda HLPA, faci o analiza SIPOC, asculti Voice of the Client, prioritizezi planul de actiuni dupa regula 3*3, elimini pierderile in logica 5S si apoi te concentrezi pe cele 20% activitati care iti influenteaza 80% din rezultate, cum bine ne invata echilibratul Pareto…

Acum imi e foarte clar ca intre timp si Apple nu mai e compania din garaj si ca sigur fata de stilul anilor ‘78 cand la inceputul afacerii Steve Jobs ani la rand in stilu-i free styler cu slapii pe masa si o igiena usor precara isi impunea ideile, s-or mai fi produs schimbari si introdus ceva abrevieri din cele mai sus enumerate pentru optimizarea proceselor dar cand discutam exclusiv despre teorii si nu amintim nimic despre valori, cand prea des doar cifrele devin unic indicator si exclusiv ghid calauzitor, imi pare ca e impotriva logicii fiesti si ca suntem pe cale sa pierdem pe drum o componenta esentiala a ecuatiei: omul.

Citeste mai mult: Psiquest.ro