Editorial: Cine ne sunt eroii?
Fiecare individ este ghidat de-a lungul carierei sale de aspiratii, planuri, proiecte sau obiective definitorii traseului profesional pe care si-l propune. Dinamica acestora este ancorata in capacitatea de maturizare profesionala si este puternic afectata de diferite circumstante care pot determina sau stagna succesul.
Daca pentru insuccesul sarcinilor/ proiectelor, putem gasi explicatii conjuncturale, putem da vina pe neajunsuri de moment sau putem fugi de responsabilitate invocand varii motive, toate cu un singur scop si anume acela de a ne intoarce in zona proprie de confort, pe termen lung, limitarea dezvoltarii profesionale poate fi justificata mai greu.
Nu foarte multe persoane reusesc insa sa-si defineasca singure un traseu profesional clar si sa actioneze tintit catre atingerea obiectivelor stabilite. In acest sens, este de dorit ca fiecare sa aiba in jurul sau cateva modele care sa-l inspire in conturarea propriului plan de dezvoltare profesionala si personala.
Fie ca discutam despre un model universal, un personaj ale carui calitati dorim sa ni le insusim si chiar depasim, al carui succes sa fie secundar celui pe care ni-l imaginam fie ca vorbim de eroi de moment, colegi sau concurenti care ne ofera solutiile necesare rezolvarii impasurilor temporare, avem nevoie in fiecare moment al activitatii pe care o desfasuram de factori ce ne orienteaza si impulsioneaza actiuniile.
In general, experientele negative cu care ne confruntam, determina in mod similar alegerile pe care le vom face. Avand ocazia de a interactiona cu persoane ale caror atitudini, comportamente si actiuni le percepem ca fiind in dezacord cu dorintele, aspiratiile si principiile noastre, ne stabilim implicit, intr-un mod involutar, profilul pe care NU ne dorim sa-l urmam..
In sens invers, lucrurile sunt usor mai complicate. Desi in viata fiecaruia dintre noi apare la un moment dat un personaj care are un impact puternic din punct de vedere al carierei, care poate deterrmina schimbari majore din punct de vedere al viziunii profesionale, evaluarea acestuia ca fiind “ modelul pe care doresti sa il urmezi” , nu este tot timpul facila.
Cum anume putem recunoaste existenta acestui erou? Ar fi util daca ar activa in acelasi domeniul profesional ca si noi fiind managerul direct, CEO-ul companiei sau chiar de un coleg de breasla, avantaj ce ne-ar permite sa disecam si integram, cu usurinta, modelul acestuia in propia dezvoltare.
Daca proximitatea lui nu este favorabila, nu trebuie sa uitam ca in fiecare arie de activitate exista modele de succes. Acestea pot fi descoperite fie prin discutii cu alti speciliasti din domeniu, fie urmarind bloguri personale sau citind diverse biografii. Dezavantajul acestei abordari este exprimat prin accesul limitat la persoana si experienta respectiva precum si prin faptul ca nu este usor a adapta solutiile de succes.
Cum evaluam “profilul cautat”?
Cu siguranta vom fi atrasi spre acele aspecte care ne sunt, prin comparatie, subdezvoltate sau functioneaza cu un randament scazut (calitati, abilitati, atitudini). Furati fiind de succesul deja dovedit al noilor solutii pe care le avem la indemana, uitam sa citim manualul de instructiuni si mai mult nu acordam nici cea mai mica atentie la compatibilitatea acestora cu noua realitate. Urmand acest drum, vom avea sansa ca intr-un final sa desconsideram modelul odata admirat iar esecul experimentului nu ne va ajuta in viitoarele tentative.
Cum anume stim ca am ales corect modelul pe care dorim sa-l urmam?
Desigur, reproducerea succesului prin punerea in practica a modelelor preluate constituie raspunsul evident al aceastei intrebari. Dezvoltarea professionala este insa la latitudinea procesului incercare-eroare. Nu exista o strategie absoluta ce poate fi preluata si implementata prin copy-paste iar o atitudine profesionala polarizata continuu intre experimental si omnisicient nu consitutuie reteta ideala.
Alegerea unui mentor implica asumarea unor riscuri si nu garanteaza succesul dar ignorarea unei asemenea solutii, cu siguranta va produce o plafonare in cariera.
Publicat in data de 2010-07-20 de Florentina Greger
Arhiva editorialeOpinii:
Dan A spune:
E din ce in ce mai greu de gasit modele de urmat, e din ce in ce mai greu sa ne concentram pe dezvoltarea carierei cand task-urile de zi cu zi sunt din ce in ce mai multe si mai stresante, cand timpul cu noi insine e din ce in ce mai putin
Eroii zilelor noastre lipsesc si sunt inlocuiti de oameni a caror criterii de succes se cuantifica in banii pe care ii castiga
Sunt adeptul metodei incercare- eroare- reusita. Caut inca un model, caut inca pe cineva care reuseste sa "creasca" mereu, pe cineva care reuseste sa se autodevolte si in acelasi timp sa fie multumit de el insusi, sa fie impacat cu el
Oricum articolul imi aduce din nou in atentie acest subiect
Multumesc!
Rosuarterial spune:
Din ce vad eu cel mai des intalnit erou in mediul de afaceri din romania este americanul intreprinzator care a identificat o oportunitate - a imprumutat cateva ( zeci, sute) milioane de dolari i-a investit in oportunitatea respectiva - a scos un profit enorm - a platit banca si a ramas cu bani si cu o afacere.
Avem si in Romania astfel de eroi - din pacate justitia nu este in stare sa ii bage la inchisoare. Cei mai multi din ei au uitat sa si returneze banii bancilor sau sa plateasca ceva datorii pe la stat.
Si statul roman este un astfel de erou - la multe facturi iti cere termene de plata intre 30 si 90 de zile dar TVA-ul trebuie platit in luna urmatoare celei in care s-a emis factura iar intarzierile la plata facturilor nu sunt nimic neobisnuit dar o intaziere la plata taxelor este o infractiune.
Multi prea putini sunt eroii din mediul de afaceri care au pus la punct o afacere care aduce un profit mic dar care va creste in urmatorii 20 de ani. O afacere care produce ceva. Un produs util si vandabil. Dar aici intervine vechiul nostru amic statul care are grija prin oamenii din institutiile sale sa platesti amenzi sau spagi. Daca dai spaga esti ok daca nu vei plati o amenda - pe un motiv care va fi intotdeauna gasit, sau fabricat.
Eroi momentului sunt oportunisti, scot bani repede si calca pe cadavre. Ei nu vad oameni in jurul lor, vad "assets" si "targets". Le recomand un tur pe la pompierii militari - si pe acolo se calca pe cadavre - doar ca la pompieri dupa ce ai calcat pe un cadavru intr-un incendiu va trebui sa te uiti la cel pe care ai calcat si sa iti scoti bocancul din el. E suficient sa faci asta o data - vei capata un respect foarte mare pentru viata si oameni.
Eroi nostri sunt oameni de afaceri care sunt si politicienii care iau spaga. Oameni care amana proiecte necesare comunitatii in care traiesc pana primesc suficienta spaga. Spaga evident mareste preturile si costurile proiectelor. Proiectele sunt platite din banii nostri.
Eroi nostri ? Nici nu ne putem uita la bunici sau strabunici - ei au fost burghezi si chiaburi - oameni pe care nu trebuie sa ii respectam - indiferent cate generatii au muncit pentru o bucata de pamant sau o mica afacere. Si oficial nu putem si nu avem voie sa ii respectam atat timp cat rodul muncii lor , furat acum 70 de ani nu le-a fost returnat. Cum pot eu sa imi respect bunicul si sa il privesc ca pe un erou atat timp cat de pe urma lui a ramas doar un mormant ? Atat timp cat casa si livezile pentru care si-au distrus sanatatea el si strabunicul apartin unui "consilier judetean" si unui "primar". Strabunicul a fost pe front in 1877 si a luptat pentru independenta si pamant. Pamantul s-a dus, furat din acte de niste"oameni de bine". Mai ramane independenta ..... cat a mai ramas si din aia ?
Florentina Greger spune:
Este adevarat ca intr-un mediu asa de dinamic este din ce in ce mai greu sa vedem mai departe decat indeplinirea sarcinilor alocate iar timpul ramas pare din ce in ce mai putin datorita presiunii si a ritmului alert de viata in general.
In acelasi timp, succesul nu se rezuma numai la aspectele si performantele financiare, oricat de pragmatice ar fi persoanele din jurul nostru. Valoarea adaugata de care poate cineva sa dea dovada intr-un mediu de business consta tocmai in a dovedi mai mult decat capacitatea de a face profit pentru companie sau sine insusi. Cu toate ca acest aspect poate tinde uneori sa fie ignorat, depinde doar de noi insine ce ne dorim de la cariera si care sunt aspectele care ne determina sa ne declaram "impliniti" si pe care le cautam spre a le imbunatati sau dezvolta.
Conform zicalei "ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample", daca ne dorim sa ne dezvoltam profesional si personal si avem nevoie de ceva suport in acest sens, vom gasi cu siguranta la fiecare dintre cei din jurul nostru cate ceva de admirat, ce putem la randul nostru dezvolta.
Costin Sirghei spune:
Nu stiu daca ii pot numi eroi - pentru mine are conotatia de decedat(a) - dar cu siguranta modele de urmat in viata au constituit toti sefii mei. Si lucrurile n-au fost roze in majoritatea cazurilor, numai ca puterea exemplului si increderea investita in mine m-au ajutat sa am o cariera la numai 29 de ani care ma satisface atat psihic cat si material.
Un sef roman ma luase de fraier ziceam eu atunci in sine mea si ma trimitea numai pe mine sa rezolv problemele. Exclusiv. Altii isi beau cele 20 de cafele zilnice, fumau cele 2 pachete de tigari dar eu eram fraierul care fugea de colo-colo. Si mi-a sarit tandara odata si i-am zis ca nu prea e corect ce face. Mi-a replicat fara sa clipeasca ca ma trimite pentru ca are incredere in mine si in rezultatele rapide si bune pe care le produc, d-aia, ca stie ca-l scot din .... Si am continuat sa fac ce faceam si inainte, de data asta nu doar cu mandria ca are seful incredere in mine ci si cu ideea cum ca ar fi dependent de rezultatele mele.
Pe un proiect mai vechi mi-a fost data o parte din instalatiile tehnologice de care nu se ocupase nimeni impreuna si cu harababura din documentatiile tehnice. Evident ca neavand documentele adecvate ii ceream la seful francez mereu sa interfateze relatia mea cu ingineria care nu era prea dispusa sa performeze. Incet - incet francezul meu mi-a schimbat functia in organigrama motivand ca n-are nici un impact asupra activitatilor (la prima vedere nu avea), s-a erijat in sedintele cu clientul si m-a trimis pe mine sa-i tin locul, la fel si cu furnizorii de echipamente pana cand incet incet m-a numit si focal contact point pe arie. Ultima oara cand am fost sa-i cer sa-i impinga p-aia de la inginerie sa imi dea o revizie noua la niste documente mi-a taiat-o scurt: Esti responsabil de arie, conduci aria si coordonezi end-userul cu vendorii asa ca nu stiu despre ce ma intrebi - e problema ta. Daca ai probleme cu alegerea solutiilor gasite sa ma consulti, atat si eu voi alege, in rest ... au revoir!
Nu au fost modele decat atunci am inteles intentiile lor pentru ca pe moment le-am purtat o ura viscerala, ce-i drept neexprimata.